Academicianul - membru al ...
În anul 1934 a fost ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România, iar în 1936, membru titular, unde prezenta în şedintele periodice comunicări, tipărite în Comptes-rendus de l’Académie de Science de la Roumanie şi care erau difuzate tuturor academiilor de ştiinţe. Din nefericire, prin reorganizarea Academiei Române în anul 1975, cand a fost propus de Institutul Politehnic să devină membru corespondent, profesorul Dorin Pavel a amintit calitatea avută de membru titular al Academiei de Ştiinţe din România încă din 1934, ceea ce a facut ca după consultarea dosarului său personal de către Cabinetul 2 al Comitetului Central (al tovarăşei Elena Ceausescu, proaspăt numită la Academia Română), să fie caracterizat drept colaborator al regimului burghezo-moşieresc, deoarece fusese decorat de Majestatea Sa Regele Carol al II-lea pentru lucrările de amenajari hidraulice realizate şi activitatea de om de ştiinţă şi dascăl, dându-se dispoziţia de a fi şters de pe lista de propuneri.
A fost treizeci de ani membru în Societatea Politehnica şi preşedintele Cercului aerotehnic (1925-1955). Ca membru, şi un timp, vicepreşedinte al Cercului hidrotehnic, a ţinut multe conferinţe care s-au publicat în Buletinul Societăţii Politehnice, Buletinul AGIR şi IRE.
A fost inginer la Societatea Anonimă Română Electrica (1925-1929), membru şi secretar al Institutului Român de Energie (1927-1945), director adjunct pe şantierul Hidrocentralei Dobreşti (1929–1934), director tehnic la Uzinele Comunale Bucureşti (1934–1941), vicepreşedinte al Societăţii Române de Fizică (1936–1937), inginer şef la Uzinele Metalurgice şi Domeniile din Reşiţa pentru şantierele Barzava, Nera, Semenic, Timiş, Reşiţa (1924–1951), inginer şef şi apoi consilier la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice din Bucureşti, preşedintele Comisiei Tehnice de Investiţii şi membru în Consiliul ştiinţific al Ministerului Energiei Electrice (1949 –1971), precum şi membru permanent al Consiliului Naţional al Apelor din 1953 şi până în ultimele zile ale vieţii sale.
A activat, paralel sau succesiv, şi ca membru în Comisia tehnică mixtă de proiectare, membru al comisiilor de avizare, apoi de recepţie a lucrărilor din 1956 până în 1974, cand s-au realizat Porţile de Fier.
A fost referent la World Power Conference din 1930 (Berlin), 1936 (Washington) şi 1957 (Belgrad), apoi membru şi vicepreşedinte al Comisiei naţionale a marilor baraje, raportor la al 3-lea Congres Internaţional de Mecanică (Stockholm, 1930).